Premiile “Reading Mountains” 2016 – Premiul II, Categoria Aventură

Aventuri pe ape repezi

Autor: Crina Căliman (București)

Unii merg la munte să-i simtă oasele, pământul și stâncile tari, sub picioare. Alții vor să-i respire aerul pur din plămânii pădurilor. Să-i mângâie barba de iarbă stufoasă. Eu…? Eu vreau să-i curg prin vene. Hai cu mine pe râu!

Am început cu rafting-ul – câteva bărci gonflabile, pline de aventurieri entuziaști, cu pagăile-n mâini, ghidate de câte un „căpitan” cu experiență. Începi să simți adrenalina încă de la costumarea în neopren, cizme de apă, cască și vestă de salvare (și dacă mai e și o zi mai rece de primăvară, să te ții chiote!). Anticiparea crește cât asculți mini-prelegerea despre siguranță și tehnică de padelat (odată ce treci la sporturi pe râu, rareori vei mai spune „vâslit”). E un sport pentru oricine, indiferent de nivelul de experiență sau priceperea la înot, dar… poate nu indiferent și de doza de nebunie. Odată în barcă, pe primele valuri, cu prima găleată de apă peste figură, îți dai seama ca ai doza aia de nebunie, că-i frumoasă și că-ți place tare mult că-i a ta! Teama pe care, poate, o ai la început, se pierde în avalanșa de senzații tari și în camaraderia cu ceilalți din barcă, pe măsură ce vă sincronizați din ce în ce mai bine „loviturile” de pagaie. Poate începi mai timid, ascultând cu atenție indicațiile ghidului („Dreapta-nainte!” „Toți înapoi!”), dar îți garantez că până la sfârșitul traseului o să-ți fie greu să-ți domolești entuzismul sau zâmbetul de pe figură. Ah, și încă ceva – o să rămâi cu gândul că vrei din nou!

Pentru copilul din tine, poți încerca o coborâre mai inedită – river tubing înseamnă să te dai la vale pe un colac mare, cu sau fără padelă. Același echipament de siguranță se transformase într-o sursă de hohote la prima experiență de acest fel: imaginează-ți un grup de adulți, cu fundurile în gaura colacului, cu picioarele spânzurate peste margine, cu vestele de salvare ridicate până-n gât și căștile aproape căzute peste ochi, încercând de zor să mențină direcția cu padelele, dar învârtindu-se fără speranță ori de câte ori o piatră din cale îi abătea din drum… Arătam ca protagoniștii poveștilor copilăriei, niște puștani care-au furat hainele mult prea mari ale adulților, lasându-se în voia curentului și chiuind de mama focului pe măsură ce râdeam unii de alții! Căzutul în apă nu însemna mare lucru, căci neoprenul îți ține de cald – dar cine ar fi rezistat imaginii unui prieten, „om serios”, dându-se parcă cu încetinitorul „cu roatele-n sus” și ieșind apoi murat și rânjit tot, într-o apă până la genunchi?

Preferatul meu este caiacul. Poate fi cel de tură, pentru o plimbare liniștită pe lac, pe o mare cristalină sau pe un râu bătrân, curgând agale. Odată ce-ți găsești ritmul de padelat, vei începe să te uiți în jur, admirând peisajul dintr-un unghi pe care nimeni altcineva nu-l vede. Simți vântul pe față, auzi ciripit de păsărele, miroși verdeața copacilor ce-și întind crengile deasupra capului tău… te bucuri de soare, aer curat și mini-transa contemplativă indusă de mișcarea ritmică a propriilor brațe. Iar, când ai nevoie de-o pauză terestră, poți trage oricând la mal, în locuri rar bătute de picior de om sau animal. O vei simți pe Mama Natură cum te primește, cu brațele deschise, invitându-te s-o re-descoperi – pe ea și pe tine.

Dar… păstrând ce-i mai bun la urmă, adevărata mea pasiune e caiacul de ape repezi. El reunește ce-i mai bun din toate celelalte: adrenalina raftului, entuziasmul copilăresc al colacului, și precizia caiacului de tură – și toate astea pe valuri și printre stânci, acolo unde muntele își dezlănțuie puterea. Să nu faci vreodată greșeala de a te pune cu energia râului: curentul va învinge întotdeauna. Dar, odată ce începi să-l înțelegi și să-l respecți, vă veți putea juca împreună, de la v-ați ascunselea pe după pietricele până la tumbe pe valuri. Și-ți va schimba pentru totdeauna felul în care privești lumea.

Plouă afară? Minunat, înseamnă că avem apă pe râu! Plouă când sunt în caiac? Ce-mi pasă, sunt deja pe apă! E frig, sau ninge? Eh, mai punem un strat de neopren și luăm un termos cu ceai fierbinte la noi! Dacă avem grupul, echipamentul și mașinile pentru transport, restul sunt detalii nesemnificative! Ia uite, trecem peste un pod… oare cum ar fi să ne dăm pe râul ăsta, că pare tare interesant?!

E un mic paradox social, coborâtul cu caiacul pe ape repezi. Vei fi mereu cu un grup, pentru că pe apă ai nevoie de camarazi și ajutor; vei împărtăși cu ei senzațiile tari, mâncarea, bucuria și greutățile deopotrivă, vei lega și întări prieteniile. Dar, în același timp, pe râu vei fi mereu în primul rând tu cu caiacul tău. Ce nu încap în caiac: grijile de-acasă, termenele-limită de la serviciu, certurile, laptopurile, Facebook-ul, lenea, pretextele, problemele neesențiale. Ce încap: tu, echipamentul și câteva provizii. Cu ele pleci, dar vei ajunge jos cu mult mai multe…

Vei aduna pe drum teama de-o zonă de rapids care pare dificilă, și euforia reușitei după parcurgerea ei; obișnuința de-a fi prezent aici, acum (că de nu, curentul îți va reaminti unde ești și cine-i șeful, cu o sesiune-surpriză de înot); perspectiva de a-ți alege linia (parcursul) de coborâre, urmată de hotărârea de a te ține de decizie sau, dimpotrivă, de flexibilitatea improvizării unei linii noi, atunci când trebuie; atenția distribuitivă la curent, obstacole și restul grupului; încrederea tot mai mare că poți trece peste orice; o formă fizică din ce în ce mai bună; și, mereu, bucuria de-a fi în mijlocul naturii. Pe toate astea le vei împărtăși cu prietenii, și le vei duce cu tine acasă, unde te vor ajuta și în viața de zi cu zi.

Odată ce-o auzi îndeaproape, dintre miile de voci ale muntelui nu vei mai putea s-o ignori pe cea a râului. Te va chema, mereu, să te întorci, să vă jucați împreună, să înveți ceva de la el și să uiți de problemele neimportante.

Unii merg la munte să-l simtă solid, statornic și puternic sub picioare… Eu vreau să-i curg prin vene. Hai cu mine pe râu.

Autor: Crina Căliman (București)


Text câștigător al Premiului II, Categoria Aventură, la Concursul de Literatură Montană “Reading Mountains”, organizat de către AECO România sub egida Convenției Alpine, cu ocazia Zilei Internationale a Muntelui. 

11 Decembrie 2016 

Lista completă a tuturor premiilor, aici.

One Response

  1. Felicitari Crina si multumesc pentru poveste! In contrapartida ma revansez si eu cu una, care sper sa-ti placa:http://www.proexpedition.org/in-cautarea-raului-perfect/

Leave a Reply