“Jnepenișul”, un nou volum “Read & Walk” în curs de apariție

AECO pregătește pentru apariție un nou volum în cadrul proiectului “Read & Walk” (“Citește Outdoor”), ce va fi tipărit în această toamnă.

Este vorba despre “Jnepenișul”, un roman-reportaj ce pune în prim plan un eveniment tragic petrecut chiar în Carpații Românești – mai precis chiar în Munții Bucegi, în urmă cu peste 30 de ani, în timpul unei alpiniade ce avea loc la Bușteni. În luna octombrie a anului 1983, doi alpiniști ai echipei Metalul din Gheorgheni s-au pierdut după executarea escaladării, în timp ce coborau, în zona Brânei Aeriane și, din cauza condițiilor meteorologice înrăutățite brusc, și-au pierdut viața fără ca tovarășii lor să le fi putut sări în ajutor.

Volumul este scris de Cseke Gabor, jurnalist de profesie și a apărut în limba maghiară în câteva ediții după perioada respectivă. În jurul anilor ’90 s-a demarat o tentativă de traducere a acesteia în lb. română, nefinalizată însă cu succes.

“Jnepenișul” este al doilea titlu apărut în cadrul proiectului “Read & Walk” coordonat de Marian Anghel, care a scris pe blogul personal câteva cuvinte despre conjunctura inedită prin care a ajuns să ia contact cu acest volum ce povestește într-o notă cu abordări jurnalistice evenimentele întâmplate atât de aproape de noi, despre care în mod paradoxal nu s-au scris prea multe în lb. română la vremea aceea.

“Au trecut peste 20 de ani de la acel moment al anilor ’90 când întâmplător, din vorbă-n vorbă, într-o iarnă am aflat de la un bun amic din Odorhei azi – Imre Puskas, că în anii 80 a fost publicată o carte despre acel accident. […] Sincer să fiu, am rămas surprins să aflu că există o carte de alpinism publicată în România, despre un accident montan relativ recent (anii ’80) petrecut în Bucegii noștri și care să nu fi fost tradusă niciodată în limba română, până acum.”, scrie Marian Anghel în articolul său pe care îl puteți citi integral aici.

Mai jos redăm câteva note ale autorului din prefața scrisă special pentru ediția românească.

“Evenimentul tragic a stârnit vâlvă în lumea alpină la epoca respectivă, o comisie locală de anchetă încercând să afle cauzele și circumstanțele evenimentului, să stabilească persoanele răspunzătoare, dar, odată cu trecerea timpului, interesul față de acest caz a scăzut treptat din cauza apariției altor cazuri asemănătoare. Conform unui obicei bine încetățenit, se părea că victimele sunt exclusiv de vină pentru cele întâmplate.

În vremea când s-au consumat evenimentele de mai sus, autorul locuia la București, lucrând în calitate de reporter al unui cotidian maghiar de interes național și, în urma unei știri despre evenimentele din Bucegi, apoi, urmărind constatările unui raport nu tocmai obiectiv al unui alpinist experimentat, a încercat să descopere ce se întâmplase, lăsând deoparte preocupările cotidiene.

Luni de zile a discutat cu organizatorii evenimentului, cu participanții pe care îi putuse contacta, cu martorii, cu coechipierii, prietenii, rudele, vecinii și colegii de muncă ai celor stinși din viață, a depus o intensă muncă de cercetare, făcându-și însemnări amănunțite pe baza documentelor privitoare la competițiile alpine, a cărților de specialitate consultate.

El însuși n-avea nici o legătură cu alpinismul, de aceea a încercat să înțeleagă logica specifică a alpinismului, modul de gândire al alpiniștilor, conflictele lor interioare, limitarea cadrului activității lor în interiorul granițelor statale, înăbușirea ambițiilor lor.

Ba mai mult, cu cât cunoștea mai multe persoane care aveau legătură cu evenimentul, cu atât mai limpede vedea că evenimentele atât de supărător de banale nici n-ar fi trebuit să aibă loc dacă în alpinismul românesc nu s-ar fi practicat atingerea performanțelor prin competiții și concursuri, și dacă cei care îl practicau ar fi încercat să le atingă din propria voință, urmând frumusețea naturală și legile alpinismului.

Totodată, s-a făcut lumină și asupra faptului că aproape toți cei implicați sunt responsabili într-o oarecare măsură de cele întâmplate, ceea ce nu înseamnă că pot fi acuzați penal, ci mai degrabă de omisiune morală, de indiferență.

Vastul material documentar acumulat s-a aranjat aproape singur într-o construcție literară riguros alcătuită, autorul lovindu-se însă de problema dezvăluirii identității personajelor: în cazul în care s-ar fi hotărât să folosească numele reale de persoane, de localități sau instituții se putea aștepta la o avalanșă a sensibilităților rănite care, având și alte urmări negative imprevizibile – nu numai asupra operei, autorului sau editurii, ci și asupra alpinismului românesc în totalitatea sa.

Nenumărați alpiniști și-au exprimat îngrijorarea că în cazul unei publicități prea mari, grupul de alpiniști care își pregătise de ani de zile un plan măreț de expediție alpină ce părea că va avea sorți de izbândă, se va solda cu un eșec total. Era vorba despre obținerea unei aprobări speciale la nivelul conducerii de stat care ar fi permis grupului organizarea unei mult-dorite expediții în Himalaia prin care s-ar fi pus bazele renumelui internațional al alpinismului românesc.

Câteva figuri-cheie ale societății alpine românești de atunci (Emil Coliban și soția lui, Taina-Duțescu Coliban, precum și Cornel Coman, Mircea Mihăilescu, Dan Vasilescu, Engi Lajos, Dinu Mititeanu, Floricioiu Alexandru, Balea Liviu și alții), respectiv seniorii alpiniștilor din Gheorgheni (de exemplu, Wild Ferenc, Hargitai Szabolcs), dar și alpiniștii implicați în evenimentele din Bucegi – pe lângă faptul că socoteau dezvăluirea adevărului ca cel mai important lucru, au recunoscut și necesitatea compromisului impus de o anumită discreție.

În astfel de circumstanțe, autorul a schimbat în romanul-reportaj apărut în 1989 numele celor implicați, cât și parțial, situarea lor geografică, ca textul publicat să nu poată fi atacat ușor pe cale juridică. În urma acestei proceduri forțate, personajele cărții, locațiile acțiunii, precum și evenimentele au primit o identitate nouă, independentă, de care poate că e mai bine să nu se despartă, nici chiar în numele așa-zisei veridicități istorice.

Personajele încă tinere pe vremea evenimentelor din jnepeniș, cu timpul au întemeiat familii, au îmbătrânit de-a lungul deceniilor, nu mai sunt alpiniști activi, abandonând pe parcurs competițiile, iar unii au și trecut în lumea celor drepți. Așa cum s-a schimbat imaginea realității românești de dinainte de 1989, tot așa s-au schimbat din rădăcini și condițiile alpinismului românesc: au apărut noi generații de alpiniști a căror proiecte și acțiuni sunt definite de condiții, compromisuri și idealuri noi. Am putea spune chiar că ceea ce revelează și circumscrie autorul aparține trecutului. Rolul cititorului de azi este să stabilească care sunt concluziile morale ce rămân eterne în urma evenimentelor din Jnepenișul.

Autorul recunoaște oarecum neliniștit, recitindu-și din nou și din nou textul cărții că rădăcinile modului de gândire, piedicile realității din 1983 nu au dispărut nicidecum, iar alpinismul a rămas aceeași provocare veșnică pentru care fanii acestuia sunt capabili să își riște chiar și viața dacă au posibilitatea de a-și stabili scopuri inteligente și mobilizatoare.”

Cseke Gabor, Miercurea-Ciuc, 9 mai 2018

Volumul va fi publicat de Asociația de Educație și Cultură Outdoor în această toamnă, în cadrul proiectului “Read & Walk”. Persoanele interesate să achiziționeze această carte sunt rugate să ne contacteze direct.

2 Responses

    • AECO România

      Bună ziua și mulțumim. Vă vom comunica atunci când aceasta va fi gata. Toate cele bune!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *